În această perioadă, mai multe crize financiare au lovit națiuni, regiuni și, în cazul Marii Recesiuni, întreaga economie globală. Toate crizele financiare au anumite caracteristici, dar fiecare își spune povestea sa unică, cu propriile lecții unice pentru viitor.
Criza economică argentiniană 2001–2002
În această perioadă, criza financiară din Argentina a culminat cu prăbușirea Planului de convertibilitate din 1991, înghețarea depozitelor bancare și cea mai mare neîndeplinire de obligație a datoriei externe din istoria economică mondială. Până în mai 2002, 40% din forța de muncă totală era fie șomeră, fie subangajată.
Tulburările sociale din timpul și după criza financiară au luat în principal forma protestelor sociale. Protestele din decembrie 2001 nu au fost un fenomen omogen, ci au implicat diferite sectoare sociale. În ceea ce privește impactul social mai amplu, criza a avut efecte mai mari asupra utilizării serviciilor de sănătate decât a serviciilor de educație. De asemenea, pare să fi dus la niveluri mai ridicate de violență în familie, alcoolism și criminalitate.
Criza financiară globală 2007–2009
Considerată pe scară largă cea mai gravă criză economică globală de la Marea Depresiune, criza financiară din 2007-2009 s-a declanșat în SUA și s-a răspândit în cea mai mare parte a lumii dezvoltate. S-au scris multe despre natura și cauzele Marii Recesiuni, dar povestea esențială se concentrează în jurul unor bănci de investiții majore care s-au supraendajat folosind titluri garantate cu ipoteci (MBS).
Randamentele și prețurile instrumentelor MBS ale băncilor s-au bazat pe creșterea prețurilor locuințelor cauzate de o bula nesustenabilă a activelor pe piața imobiliară din SUA. Scăderea prețurilor locuințelor a creat o reacție în lanț de neplată a emitenților de obligațiuni din întreaga țară, începând cu creditele ipotecare subprime și, în cele din urmă, răspândindu-se pe întreaga piață MBS.
Au existat numeroase falimente bancare și în Europa, inclusiv Royal Bank of Scotland, care a înregistrat o pierdere de 34 de miliarde de dolari în 2008. Recesiunea americană a avut loc la sfârșitul anului 2008 și începutul lui 2009, dar a durat câteva luni pentru ca panica să lovească Europa. Țări precum Grecia, Irlanda și Portugalia au fost cel mai puternic afectate. Cu toate acestea, impactul crizei financiare nu s-a limitat la SUA și Europa. Produsul intern brut (PIB), care măsoară producția totală de bunuri și servicii pentru toate țările, a scăzut în 2009 la -1,67% de la 1,85% în 2008, conform Băncii Mondiale.
Criza financiară din Rusia 2014
Economia rusă condusă de Vladimir Putin a crescut considerabil în prima jumătate a secolului al XXI-lea, în mare parte datorită sectorului energetic înfloritor și creșterii prețurilor globale pe sectorul mărfuri. Economia Rusiei a devenit atât de dependentă de exporturile de energie încât aproape jumătate din veniturile guvernului rus au fost generate de vânzarea petrolului și gazelor naturale.
Însă prețurile globale ale petrolului au scăzut în iunie 2014. Prețul mediu pentru un baril de petrol a scăzut cu aproape 40% în șase luni față de pragul anterior de 100 de dolari. Scăderea sub 100 de dolari a fost de remarcată, deoarece acesta a fost numărul pe care oficialii ruși l-au estimat necesar pentru a menține un buget echilibrat.
Putin a exacerbat problema energetică prin invadarea și anexarea Crimeei din Ucraina, ceea ce a dus la sancțiuni economice din partea SUA și Europa. Instituțiile financiare majore, cum ar fi Goldman Sachs, au început să reducă capitalul și numerarul Rusiei. Guvernul rus a răspuns cu o expansiune monetară agresivă, ducând la o inflație ridicată și pierderi paralizante în rândul băncilor ruse.
Impactul crizei și al sancțiunilor asupra economiei ruse a fost semnificativ. În 2015, PIB-ul a scăzut cu -1,97% față de anul anterior. Abia în 2017, economia Rusiei a înregistrat o rată anuală de creștere de peste 1,5%, potrivit Băncii Mondiale.
Sursă: investopedia.com