În timpul vieții, balenele stochează cantități mari de carbon, care ajung pe fundul oceanului odată cu trupul neînsuflețit. Cunoscut sub numele de „căderea balenei”, acest proces natural scufundă carbonul în marea adâncă, în loc să-l elibereze în apele de suprafață.
Noile cercetări realizate în sanctuarele marine din San Francisco au arătat că balenele duc în adâncuri aproximativ 60% din stocarea anuală a carbonului, mai mult decât o fac eforturile combinate ale oamenilor, prin intermediul habitatelor de captare ale ierbii marine și mlaștinii sărate.
În total, aceste procese și habitate au potențialul de a bloca 4.950 de megagrame de carbon (MgC) în fiecare an, echivalentul a 18.150 de tone metrice de CO2. Potrivit Asociației Greater Farallones, acest număr reprezintă o cantitate de 140 de ori mai mică față de rezultatele obținute în urma operațiunile din sanctuare.
Potrivit unui studiu din 2014, în ultimul mileniu, zeci de milioane de balene au fost vânate pentru carne, ulei și alte produse. Oamenii de știință estimează că, înainte de a începe vânătoarea de balene, populațiile, cu excepția cașalotilor, care se hrănesc la adâncimi mai mari, ar fi scufundat până la 1,9 milioane de tone de carbon pe an.
Mai mult, fecalele lor bogate în fier stimulează creșterea fitoplanctonului, mici alge marine care captează aproximativ 40% din tot carbonul produs la nivel mondial. În total, FMI estimează că balenele ar putea capta până la 1,7 miliarde de tone de CO2 anual dacă li se permite să revină la numărul lor dinaintea uciderilor în masă.
Status: euronews.com