Sectorul tehnologic reprezintă cel mai mare segment al pieței, eclipsându-le pe toate celelalte (inclusiv sectorul financiar și sectorul industrial). Mai mult decât orice, companiile tech sunt asociate cu inovația, motiv pentru care investitorii se așteaptă la cheltuieli considerabile pentru cercetare și dezvoltare din partea acestora, dar și la un flux constant de creștere alimentat de o serie de produse, servicii și caracteristici noi inovatoare.
Importanța industriei tehnologice
Aceste produse și servicii sunt apoi diseminate în întreaga economie. Nu există niciun sector al economiei moderne pe care tehnologia să nu-l atingă și care să nu se bazeze pe tehnologie pentru a îmbunătăți calitatea, productivitatea și/sau profitabilitatea. Tehnologia se remarcă, de asemenea, pentru competiția sa acerbă și ciclurile rapide de învechire. Deși exemplele au fost folosite atât de des încât au devenit un clișeu, este totuși un fapt că aceste unități ocupau încăperi întregi, 16 GB de stocare pe hard disk erau mai mult decât suficienți pentru o tabletă, iar telefoanele mobile obișnuiau să se deschidă și să se închidă.
Cu acest impuls constant de a se adapta și de a depăși concurenții cu produse noi, nicio companie nu poate sta liniștită prea mult timp într-un sector caracterizat prin inovație și dezvoltare constantă. Acest ciclu rapid de învechire înseamnă că businessurile din acest sector nu își mențin neapărat acele poziții pentru mult timp. Microsoft a fost fondat în 1975 și, după ce a dominat software-ul pentru computere, a fost nevoit să joace din urmă în spațiul mobil. De asemenea, Apple a fost coborât în anii 1990, dar s-a ridicat ulterior cu produsele sale inovatoare pentru smartphone-uri.
Dinamismul și creșterea impresionantă fac din tehnologie un sector de luat în considerare pentru aproape orice investitor de capital. Pentru a înțelege mai bine acest univers imens și greoi al tehnologiei, trebuie să înțelegem mai bine aceste patru „mega sectoare” cheie: semiconductori, software, rețele și hardware.
Software
Software-ul este prezent în componentele critice ale tuturor dispozitivelor, de la stimulatoare cardiace la mașini, dar niciunul dintre acestea nu poate face mare lucru fără software, motiv pentru care, în lumea modernă, reprezintă o industrie atât de bine cotată care se ridică la ordinul a sute de miliarde.
Acest segment tehnologic nu este în mod semnificativ ciclic în sine, în afară de ciclurile economice mai largi care domină afacerile. Când sosesc recesiunile, companiile își reduc de obicei bugetele pentru tehnologia informației (IT) și achizițiile de software. Nu necesită practic nicio infrastructură și este greu de protejat prin brevete sau drepturi de autor în orice măsură eficientă.
În consecință, micile start-up-uri cu produse noi inovatoare pot apărea practic peste noapte și fără avertisment. Deși reputația și capacitatea unui furnizor de software de a oferi suport după vânzare sunt factori competitivi și potențiale bariere, aceasta este totuși una dintre cele mai „fertile„ categorii care încurajează formarea de noi companii și introducerea de noi produse.
Cloud computing, de exemplu, permite mai multor companii să ofere software ca o aplicație la cerere (de obicei prin internet sau o rețea închisă). Acest „software ca serviciu” are implicații majore pentru dezvoltarea, distribuția și funcționalitatea unei industrii de mai multe sute de miliarde de dolari între furnizorii de software și utilizatorul final.
Rețele și Internet
Rețeaua este probabil cea mai mare inovație tehnologică de la apariția microcipului. Crearea de rețele nu numai că a îmbunătățit semnificativ eficiența în cadrul companiilor, dar internetul în sine, descris ca o rețea gigantică, a facilitat schimbări majore în comerț și a susținut modele de afaceri complet noi, cum ar fi serviciile bancare mobile și software-ul ca serviciu (SaaS).
Rețelele sunt în multe privințe un subsector al celorlalte mega-sectoare care necesită hardware și software pentru a funcționa. În linii mari, investitorii își pot împărți atenția între acele companii care se concentrează pe consumator (B2C – business-to-consumer) și cele care se concentrează pe afaceri „în spatele scenei” desfășurate între afaceri (B2B – business-to-business).
În multe cazuri, companii precum Amazon, Meta (fostă Facebook) și Google estompează aceste linii. În 2017, numai comerțul electronic cu amănuntul din SUA a fost estimat că ar avea o valoare de aproximativ 450 de miliarde de dolari pe an în venituri, iar aceasta nu a inclus valoarea din transferul electronic de fonduri, marketing, schimbul de date sau managementul lanțului de aprovizionare online.
Hardware
În prezent, componenta hardware-ul nu primește același respect de care s-a bucurat în deceniile anterioare, dar este încă o parte cheie a proceselor tehnologice. Deși software-ul reproduce din ce în ce mai mult funcțiile multor piese hardware, există încă o piață majoră pentru multe tipuri de hardware, iar sectorul nu este atât de învechit pe cât cred mulți.
Rețelele la nivelul întregii companii și internetul în sine funcționează în special datorită unei coloane vertebrale uriașe de echipamente, iar software-ul este în cele din urmă doar un set de instrucțiuni, însă trebuie să existe „ceva” pentru a îndeplini acele sarcini. Calculatoarele au evoluat într-o gamă uimitoare de dispozitive, de la mașini cu conducere autonomă la dispozitive mobile care pot replica și înlocui, în esență, multe dintre funcțiile computerelor personale.
Noile produse, cum ar fi căștile de realitate virtuală și dispozitivele purtabile, pot revoluționa hardware-ul de consum, în timp ce cererile intense ale utilizatorilor pentru tehnologia informației pot alimenta inovația continuă în routere, servere și dispozitive de stocare a datelor. Hardware-ul poate fi împărțit în mai multe subsectoare, inclusiv echipamente de comunicații, computere și periferice, echipamente de rețea, instrumente tehnice și electronice de larg consum.
Din păcate, investitorii pot considera că unele dintre aceste segmente sunt arbitrare sau incomplete. Sistemele electronice avansate de apărare aparțin categoriei tradiționale aerospațiale/de apărare sau sunt hardware tehnologic? În consecință, investitorii nu ar trebui să se bazeze prea mult pe etichete atunci când decid ce ar putea sau nu să fie considerat componentă „hardware”.
Semiconductori
Industria semiconductorilor este o piață uriașă în sine, dar se crede că oferă de patru ori mai multe produse fizice care se bazează pe aceste componente. Luați în considerare toate celelalte tipuri de produse și servicii care depind de semiconductori cel puțin implicit (ce ar putea face software-ul fără o dronă care folosește cip sau un smartwatch?) și este, fără îndoială, axa în jurul căreia se rotește tehnologia.
Există numeroase tipuri și categorii de semiconductori. Cipurile pot fi împărțite în circuite analogice, digitale și cu semnal mixt, însă putem discuta mai mult despre cipuri în ceea ce privește funcția finală, cum ar fi managementul energiei, microprocesoare, microcontrolere, senzori și amplificatoare. Deși semiconductorii sunt omniprezenti, industria este foarte ciclică și urmează un ciclu de explozie-scădere de comandă și construcție de capacitate.
În ciuda acestei ciclicități, ceea ce contează cel mai mult pentru companiile din industria semiconductorilor este capacitatea de a proiecta produse superioare (mai multe caracteristici per cip, consum mai puțin de energie, mai multă fiabilitate etc.) la cel mai bun preț.
Ce ar trebui să urmărească investitorii?
Unul dintre celelalte adevăruri de bază legate de investiții este că acțiunile tehnologice prezintă frecvent prime mai mari decât aproape orice altă categorie de piață. În teorie, acest nivel ridicat de evaluare reprezintă recunoașterea ratelor de creștere peste medie pe care companiile tehnologice de succes le înregistrează. În practică, totuși, chiar și companiile care nu au succes pot avea evaluări robuste până în punctul în care piața renunță la acele perspective de creștere.
Tehnologia are, de asemenea, un număr peste medie de companii publice care nu produc încă profituri sau fluxuri de numerar. Absența unui istoric îi obligă pe investitori să folosească mai multe presupuneri atunci când construiesc modele de evaluare a fluxurilor de numerar cu discount. Investitorii pot primi o oarecare încurajare că cercetarea și diligența da rezultate în sectorul tehnologiei. Înțelegerea produselor unei companii (în special a avantajelor și dezavantajelor acestora), dar și ale rivalilor săi poate produce un avantaj investibil.
În mod clar, acesta este un sector în care detaliile contează. Dacă investitorii ar trebui sau nu să se preocupe de evaluările din sectorul tehnologic este un subiect de dezbatere continuă. Cu siguranță, există investitori care s-au descurcat bine urmărind creșterea și investind în lideri de categorie (sau amenințări emergente la adresa status quo-ului) și trecând cu agilitate de la o companie la alta, indiferent de evaluare. Pe de altă parte, investitorii care nu sunt atât de agili, așa cum cred sau apreciază greșit concurența, se trezesc să dețină acțiuni foarte scumpe, fără nicio bază de valoare care să le susțină.
Unii investitori continuă să rămână departe de întregul spațiu tehnologic, considerându-l impenetrabil și irațional. Cu toate acestea, având în vedere amploarea tehnologiei, aceasta este o viziune semnificativ autolimitată, care oprește unul dintre cele mai dinamice și puternice motoare ale economiilor moderne. Un compromis mai bun, deci, ar putea fi să investești pur și simplu timpul în cercetare atentă și auto-educare pentru a investi acolo unde evaluările au sens.
Sursă: investopedia.com