Când vine vorba de bani și investiții, nu suntem întotdeauna atât de raționali pe cât credem că suntem, motiv pentru care există un întreg domeniu de studiu care explică comportamentul nostru uneori ciudat. Unde te incadrezi tu, ca investitor? O perspectivă asupra teoriei și descoperirilor finanțării comportamentale vă poate ajuta să răspundeți la această întrebare.
Teoria actorilor raționali (RAT)
Teoria economică standard se bazează pe credința că indivizii se comportă într-o manieră rațională și că toate informațiile existente sunt încorporate în procesul investițional. Această ipoteză, cunoscută sub numele de teoria actorilor raționali (RAT), este cheia ipotezei pieței eficiente (EMH). Conform RAT, indivizii se bazează pe calcule raționale pentru a face alegeri din care să reiasă rezultate aliniate cu propriile interese. RAT presupune că actorii raționali fac aceste alegeri pe baza unor calcule fără erori, având în vedere informații pe care le au întotdeauna la dispoziție.
Actorii raționali încearcă astfel să-și maximizeze în mod activ avantajul în orice situație și încearcă în mod constant să-și minimizeze pierderile într-o manieră interesată. Cercetătorii, totuși, au pus sub semnul întrebării ipotezele RAT și au descoperit dovezi, potrivit cărora comportamentul rațional nu este, de fapt, atât de răspândit pe cât economia mainstream ne-ar putea face să credem. Finanțarea comportamentală încearcă să înțeleagă și să explice modul în care emoțiile umane influențează procesele de luare a deciziilor financiare și de investiții. S-ar putea să fii surprins de ceea ce au găsit până acum.
Adevărul despre comportamentul investitorilor
În 2001, Dalbar, o firmă de cercetare în domeniul serviciilor financiare, a lansat un studiu intitulat „Analiza cantitativă a comportamentului investitorului”, care a concluzionat că investitorii medii nu reușesc în mod constant să obțină randamente care să depășească sau care să se potrivească indicilor de piață mai largi.
Deși teoria economică tradițională presupune că indivizii sunt raționali, știm cu toții că aceasta este o simplificare excesivă a adevărului. Procesul investițional ciclic este plin de capcane psihologice. Doar prin conștientizarea și evitarea activă a părtinirilor comportamentale înnăscute pot investitorii să ajungă la decizii imparțiale. Aici constă adevărata valoare a domeniului emergent al finanțelor comportamentale, care pune în lumină adevăratul comportament financiar.
Frica de regret
Frica de regret, sau pur și simplu teoria regretului, se referă la reacția emoțională pe care oamenii o experimentează după ce își dau seama că au făcut o eroare de judecată. Confruntați cu perspectiva vânzării unei acțiuni, investitorii devin afectați emoțional de prețul la care au achiziționat acțiunile. Așadar, evită să-l vândă ca o modalitate de a evita regretul că au făcut o investiție proastă, precum și jena raportată unei pierderi.
Toți urâm să greșim, nu-i așa? Ceea ce ar trebui să se întrebe investitorii atunci când se gândesc la vânzarea unei acțiuni este: „Care sunt consecințele repetarea aceleiași achiziții dacă acest titlu ar fi deja lichidat și aș investi din nou în el?” Dacă răspunsul este „nu”, e timpul să vinzi. În caz contrar, apare regretul rezultat de pe urma cumpărării unei acțiuni în pierdere și regretul de a nu vinde atunci când a devenit clar că a fost luată o decizie proastă de investiție – și apare un cerc vicios în care evitarea regretului duce la și mai mult regret.
Teoria regretului poate fi valabilă și atunci când investitorii descoperă că o acțiune la care doar s-au gândit să o cumpere a crescut în valoare. Unii investitori evită posibilitatea de a simți acest regret urmând înțelepciunea convențională și cumpărând doar acțiuni pe care toți ceilalți le cumpără, raționalizându-și decizia cu „toți ceilalți o fac”. Destul de ciudat, mulți oameni se simt mult mai puțin jenați să piardă bani pe o acțiune populară pe care o deține jumătate din lume decât să piardă bani pe o acțiune necunoscută sau mai puțin populară.
Comportamentele contabile mentale
Oamenii au tendința de a plasa anumite evenimente în compartimente mentale, iar diferența dintre acestea ne afectează uneori comportamentul mai mult decât evenimentele în sine. Să presupunem, de exemplu, că vrei să vizionezi un spectacol la teatrul local și biletele costă 100 de lei fiecare. Când ajungi acolo, realizezi că ai pierdut o bancnotă de 100 de lei.
Finanțarea comportamentală a constatat în faptul că aproximativ 88% dintre persoanele aflate în această situație ar face acest lucru. Acum, să presupunem că plătești 100 de lei în avans. Când ajungi la teatru, realizezi că biletul tău a rămas acasă. Ești dispus să cumperi din nou un bilet? Doar 40% dintre respondenți ar cumpăra altul. Observați, totuși, că, în ambele scenarii, aveți 200 de lei. Scenarii diferite, aceeași sumă de bani, compartimente mentale diferite.
Un exemplu de investiții de contabilitate mentală este cel mai bine ilustrat de ezitarea de a vinde o investiție care a avut cândva câștiguri monstruoase și acum are un câștig modest. În timpul unui boom economic și al unei piețe de creștere, oamenii se obișnuiesc cu câștiguri considerabile. Ei creează compartimente mentale pentru câștigurile pe care le-au avut cândva, determinându-i să aștepte revenirea acelei perioade profitabile.
Teoria perspectivei și aversiunea la pierdere
Teoria perspectivei sugerează că oamenii își exprimă un alt grad de emoție față de câștiguri comparativ cu pierderile. Indivizii sunt mai stresați de pierderile viitoare decât fericiți de câștiguri egale. Investitorul nu va fi profund marcat dacă va raporta un câștig de 500.000 de dolari, în schimb, dacă va pierde aceeași sumă de bani, lucrurile vor sta cu totul altfel. O pierdere pare întotdeauna mai mare decât un câștig de dimensiune egală.
Teoria prospectului explică, de asemenea, de ce investitorii păstrează acțiuni în pierdere: oamenii își asumă adesea mai multe riscuri pentru a evita pierderile decât pentru a realiza câștiguri. Din acest motiv, investitorii rămân de bunăvoie într-o poziție de acțiuni riscantă, în speranța că prețul va reveni. Jucătorii cu pierderi se vor comporta într-un mod similar, dublând pariurile în încercarea de a recupera ceea ce a fost deja pierdut.
Așadar, în ciuda dorinței noastre raționale de a obține un profit pentru riscurile pe care ni le asumăm, avem tendința să prețuim ceva pe care îl deținem mai mult decât prețul pe care în mod normal am fi pregătiți să-l plătim pentru el. Teoria aversiunii la pierderi indică un alt motiv pentru care investitorii ar putea alege să-și rețină perdanții și să-și vândă câștigătorii: ei pot crede că perdanții de astăzi îi pot depăși în curând pe câștigătorii de astăzi.
Investitorii fac adesea greșeala de a urmări acțiunile pieței, investind în acțiuni sau fonduri care atrag cea mai mare atenție. Cercetările arată că banii vin în fondurile mutuale de înaltă performanță mai rapid decât ies banii din fondurile care sunt sub performanțe.
Comportamente de ancorare
În absența unor informații mai bune sau noi, investitorii presupun adesea că prețul de piață este prețul corect. Oamenii tind să acorde prea multă credință opiniilor și evenimentelor recente ale pieței și extrapolează în mod eronat tendințele recente care diferă de mediile și probabilitățile istorice, pe termen lung. Pe piețele bull, deciziile de investiții sunt adesea influențate de ancorele de preț, care sunt prețuri considerate semnificative datorită apropierii lor de prețurile recente. Această euristică de ancorare face ca randamentele mai îndepărtate ale trecutului să fie irelevante în deciziile investitorilor.
Reacții excesive și insuficiente
Investitorii devin optimiști atunci când piața crește, presupunând că va continua să facă acest lucru. În schimb, investitorii devin extrem de pesimiști în timpul recesiunilor. O consecință a ancorării sau a acordării prea multă importanță evenimentelor recente, ignorând datele istorice, este o reacție excesivă sau insuficientă la evenimentele pieței, ceea ce duce la scăderea prea mare a prețurilor la veștile proaste și la creșterea prea mare la veștile bune. În vârful optimismului, lăcomia investitorilor mută acțiunile dincolo de valorile lor intrinseci. Cazurile extreme de reacție excesivă sau insuficientă la evenimentele pieței pot duce la panica și prăbușirea pieței.
Încrederea excesivă a investitorilor
Oamenii se evaluează în general ca fiind peste medie în abilitățile lor. Ei supraestimează, de asemenea, precizia și veridicitatea cunoștințelor lor, precum și superioritatea percepută a propriilor cunoștințe față de ceilalți. Mulți investitori cred că pot cronometra în mod constant piața, dar, în realitate, există o cantitate copleșitoare de dovezi care demonstrează contrariul. Excesul de încredere are ca rezultat tranzacții în exces, costurile de tranzacționare reducând profiturile.
Factori sociali
Faptul că o mare parte din economia comportamentală de astăzi a fost condusă de psihologia cognitivă, cercetări recente din sociologia economică indică faptul că există și forțe supraindividuale în lucru care conduc comportamentul investitorului. Un studiu recent, de exemplu, a constatat că indivizii devin mult mai conservatori atunci când iau decizii de investiții în numele celorlalți apropiați.
Mai mult, investitorii au devenit și mai conservatori cu investițiile făcute în conturi care aveau etichete importante din punct de vedere cultural, cum ar fi „pensie” sau „economii la facultate”. Alte cercetări se uită acum la modul în care relațiile sociale și, de asemenea, structurile mai mari, cum ar fi cultura, joacă asupra deciziilor financiare – comportamentul investitorului este determinat nu numai de psihologie, ci și de factori sociali.
Sursă: investopedia.com