O eurobancă este o instituție financiară care acceptă depozite și acordă împrumuturi în valută străină. Nu este necesar ca o „eurobancă” să fie localizată în Europa. De fapt, poate fi localizată oriunde în lume. De exemplu, o bancă americană situată în New York care deține depozite și emite împrumuturi în yeni japonezi (JPY) poate fi considerată o eurobancă. Aceste instituții financiare pot opera în propria lor țară, cum ar fi banca americană din exemplul de mai sus, sau pot opera într-o țară din afara domiciliului.
Eurobăncile joacă un rol important în economia globală deoarece facilitează comerțul internațional. După cel de-al Doilea Război Mondial, acest model de activitate bancară a devenit popular datorită cererii din partea țărilor comuniste, care doreau să-și retragă participațiile de la băncile americane pentru a se proteja împotriva riscurilor politice.
De atunci, apariția eurobăncilor a facilitat comerțul și investițiile între țări. În trecut, comerțul transfrontalier a fost îngreunat de lipsa intermediarilor internaționali capabili să accepte tranzacții care implică mai multe valute străine. Acest lucru este valabil mai ales pentru că, în ciuda importanței tot mai mari a acestor economii, unele dintre monedele acestor națiuni nu sunt încă tranzacționate pe scară largă pe piețele valutare globale. Ca atare, economiile emergente consideră că este adesea necesară desfășurarea comerțului internațional folosind valute străine.
Beneficiile Eurobanks
Un beneficiu important este că acela că oferă adesea rate mai mici ale dobânzii pentru debitorii străini. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că piețele euromonede sunt mai puțin reglementate decât băncile din SUA și depozitele bancare americane. Un alt beneficiu este că aceste instituții ajută la facilitarea tranzacțiilor transfrontaliere, având nevoie de acces la depozite atât în dolari, cât și în moneda locală în diferite regiuni din lume. Astăzi, băncile internaționale schimbă și împrumută în mod regulat valute străine între ele din depozitele lor în euro.
Monedele deținute și împrumutate de eurobănci sunt cunoscute ca euromonede, deși este important de menționat că termenul „euromonedă” este folosit chiar dacă moneda în cauză nu este euro. Astăzi, cele mai utilizate euromonedele sunt dolarul american (USD), JPY, lira sterlină (GBP) și euro (EUR).
Atunci când eurobăncile emit împrumuturi denominate în euromonede, acestea sunt denumite eurocredite. Mai precis, un eurocredit este orice împrumut acordat de o eurobancă care nu este denominat în moneda națională a acelei eurobanci. De obicei, eurocreditele sunt emise guvernelor suverane, corporațiilor, organizațiilor internaționale și băncilor comerciale. În acest sens, eurobăncile sunt orientate în principal spre facilitarea comerțului la nivel internațional și instituțional.
Dacă se cere un împrumut deosebit de mare, eurobăncile vor lucra împreună într-un sindicat, pentru a-și împărți riscurile respective. Împrumuturile în sine au adesea durate pe termen scurt sau mediu, soldurile restante fiind reportate la sfârșitul termenului. La fel ca în multe tranzacții bancare, rata dobânzii utilizată la eurocreditele se bazează de obicei pe drepturi de împrumut interbancare pe termen foarte scurt, cum ar fi rata Fed Funds sau Euribor.
Sursă: investopedia.com